Sylvia

 

 Vine  Craciunul si as putea sa va povestesc de o mie de lucruri  : sa va vorbesc despre decoratii si sa va arat ce minunatie de bradut se poate face din carton, cu vopsea aurie si macaroane … o sa va pun poza cu bradutul 🙂 ca sa ma credeti… sau as putea sa va vorbesc despre retete magice, din lucruri simple dar care umplu casa de arome si farfuria de culori  si va arat ca pana si un cartof vrea sa devina cineva 🙂 … in loc de toate astea o sa fiu sincera si o sa va spun ca anul acesta nu regasec parca spiritul de Craciun.

   Maine au anuntat prima zi de ninsoare si primul meu gand este : oare cum o sa conduc ? oare o sa fie blocaje, o sa sa gasesc  loc de parcare … ? Asta e problema mea, locul de parcare … totul e bine pana la destinatie cand nu gasesc loc sau gasesc unul unde stiu ca nu voi putea parca masina mea mare si lata .. si o pornesc din loc mai departe. Ma si gandesc adesea zambind ca e bine ca nu sunt astronaut explorator, in cautare de noi planete. Imaginati-va ce ar fi daca ai face milioane de km si ajuns acolo nu ai putea sa parchezi si concluzia ar fi ca asta e, te intorci si incerci alta data … :))))

   De cate ori se apropie Craciunul ma gandesc acut si invariabil la copilarie, la cum puteam sa vad atunci lucrurile cu ochi de copil, cum nametii erau o bucurie , cum putea sa privesc in ora de geografie tot timpul fereastra bucurandu-ma ca ninge, cum stateam afara pana  sa inghet fara sa ma gandesc la bronsite, boli si alte pericole.  Ma si intreb oare cand incepem sa prim iarna altfel decat cu ochi de copil, nici nu imi mai amintesc dar imi pare rau ca am inceput sa vad lucrurile asa de complicat ca le pierd farmecul. Fiecare an pare mai greu decat cel care a trecut,  suntem mai obositi si mai ocupati si timpul trece fara sa spuna.

        Opriti-ma si nu ma lasati sa vorbesc prostii , mai bine  vorbim de retete, de pregatiri de Craciun, de muzica de iarna si de ninsoare …  Promit sa revin cu povesti culinare de  Craciun si sa va arat decoratii.