Sylvia

E adevarat ca nu am mai scris de ceva vreme, cand incepusem aceste articolele ma gandeam ca o sa va povestesc totul, cu amanunte, cu bune si rele… Apoi timpul a trecut repede si am avut sentimentul adesea ca nu stiu incotro merg, vazand orarele de la restaurant mi-am zis ca niciodata nu voi putea sa lucrez acolo, ca am o familie ca e destul de greu sa iti gasesti un drum in lumea culinara atunci cand nu esti gata sa sacrifici totul. Nu am scris si pentru ca ma gandeam ca fiecare are propria lui poveste de viata si cu siguranta nu e a mea mai interesanta decat a voastra si ca fiecare e “ocupat” sa isi traiasca propria Istorie.
Mai exact 6 zile de cursuri la scoala, trei saptamana aceasta si trei saptamana viitoare si gata, din 24 mai incep examenele.
In toate aceste luni am fost adesea pe pilot automat, daca eram la scoala, alergat sa duc copilul la scoala, cautat loc parcare, fugit la cursuri, concentrat la maxim, studiat seara. Daca aveam laboratoarele, studiam meniul din ziua urmatoare, daca reteta avea un istoric cautam tot ce era de gasit pe internet desprea ea, faceam fisa tehnica cu toti pasii de realizare, memoram toti timpii de preparare, acordam 5 minute pentru studiat ce elemente de decor ar merge…ceva ce sa schimbe reteta dar sa nu folosesc alte ingrediente decat ceva autorizate de reteta. In zilele de laborator am fost adesea singura care nu am luat nici o pauza de iesit din bucatarie( era mereu ceva de facut ) pauza de pranz era consumata tot acolo, preagateam adesea ceva congelat sa mananc ( ironia sortii ๐Ÿ™‚ de bucatar) si ramaneam pe baricade.
Am avut in tot aceste timp un singur gand, sa fiu cea mai buna, nu cea mai buna din scoala ci cea mai buna pentru mine, sa dau cat pot sa dau…adesea simteam ca as fi putut si mai mult, dar cred ca mereu se poate mai mult decat credem noi. Profesorul cu care lucrez este un om extraordinar, are in jur de 50 de ani si o experienta enorma : a gatit la ambasade, in sezoane la restaurante , in Paris la diverse restaurante, e un om care vrea sa daruiasca din experienta lui si e indragostit de Estul Europei si de palinca pe care a descoperit-o lucrand la Ambasada Frantei din Ungaria. Am ajuns sa ne intelegem excelent, eu fac platourile pentru profii care degusta meniul nostru, ajut colegii care participa la competitii facand meniul si aranjarea in farfurie( de particiapt la varsta mea am refuzat categoric ๐Ÿ™‚ ) , am facut si 100 de aperitive intr-o ora cand a venit ceva comisie din minister, am asigurat “linia din spate” la examene in cazul ca se dadea un rateu sa fie ceva de scos in sala, am fost peste tot unde a fost nevoie de mine. Am trait experiente minunate, profesorii de la alte sectii ( bulangerie, patiserie, charcuterie) ma cunosc si vin cu drag sa manance cand sunt in zona, stiu ca sunt pe faza si mereu le pregatesc o farfurie “speciala” pentru ei, profesorul meu ma lauda si e incantat sa lucreze cu mine, glumeste mereu ca daca ar deschide un restaurant as fi prima pe care m-ar alege in echipa….am ajuns prima din grupul meu si dupa multe luni am simtit efortul meu rasplatit. Cu toate aceste intrebarea mea, incotro merg ? …nu si-a gasit raspunsul. Toti ceilalti stiu ce vor face dupa ce termina, unii urmeaza scoala de “chef en cuisine ” BP Brevetul Profesional, altii raman sa lucreze la restaurantele unde faceam practica, altii fac altceva pentru ca e prea greu in “cuisine”. Stau si ma intreb ce o a fac, nu stiu daca o sa gasesc un restaurant care sa ma accepte cu programul meu, nu pot lucra serile, we l-as vrea liber… Nu stiu daca sa incep scoala de chef en cuisine, sa o platesc tot eu nici vb, sa investesc inca doi ani ca timp e mult … Sunt mai mult intrebare decat raspuns …. dar ma bucur de toate aceste luni de efort, de greu, de stress, de munca. Am invatat enorm de multe : sa ii respect pe cei care lucreaza mult fara sa ceara recompense, merite, laude( raman mereu in spate) , am invatat sa fac parte dintr-o echipa, am invatat ca nu stiam mai nimic cand am inceput scoala, am invatat ca daca vrei si muncesti enorm de mult poti sa fii cel mai bun, chiar si intr-un domeniu nou tie, chiar si intr-o limba straina.
Multumesc celor care mi-au fost alaturi si au participat la toata formarea mea.