Draga jurnalule ma numesc Sylvia , am 33 de ani si locuiesc in Franta de trei ani si m-am gandit sa deschid acest jurnal,

  Asa incepe orice jurnal nu ?

  Eu voi incepe spunand adevarul ca nu am crezut niciodata in ideea “benefica” de a tine un jurnal  nu intelegeam de ce as scrie lucruri secrete  atunci cand cel mai adesea sunt suparata si nu am chef a scriu… pentru ca : 1.sau sa le citesc si sa mi se pare un nonsens mai tarziu sau si mai aiurea  2. sa mi le citeasca altcineva “din greseala” si sa ma faca si mai trista …  Din aceste motive am avut o copilarie si adolescenta fara jurnal

  Tin minte ca pe la 17 ani in vacanta de vara din clasa a XI-a  m-am gandit ca ar fi interesant sa imi fac un jurnal, aveam un iubit de liceu plecat in vacanta si el, intalnisem un al tip interesant,  incepeam sa degust placerile interzise ale fumatului   si era momentul propice sa am un jurnal secret.  Scriam cu sinceritate simpatica cum imi trec zilele, denumeam tigarile “batoane de ciocolata” precauta daca totusi pune mama mana pe jurnal. Dupa vreo luna jurnalul meu secret  a ajuns in mainile tipului interesant cu care ma intalneam, pe care in numisem in jurnal ” un tip interesant cu care as putea pierde vreo 2 luni vara asta” . Fratele meu mai mic cu 3 ani decat mine a gasit si el “interesant ” sa fure jurnalul si sa il predea profului lui de istorie care imi facea curte….banuiesc ca nestiind ca e tipul interesat pt mine de care scriam in jural.

    Am dres cu succes busuiocul, tipul respectiv a devenit prima mea iubire , fratele meu si-a ispasit cu demnitate pedeapsa aplicata si mi-a facut mici servicii toata vacanta, jurnalul nu l-am recuperat niciodata si am concluzionat ca nu e o afacere rentabila asa cum credea sa ai jurnal .

     Am zis de atunci ca nu voi mai scrie nimic niciodata decat daca o voi face in maniera in care publicat la ziar pe ascuns si citit prin surprindere de mine dimineata sa zic ca e ok ca nu era secret mare oricum.

    Deschid deci acest jurnal online  la dispozitia tuturor si cu convingerea ca totusi nu il citeste multa lume   si promit sa iti povestesc “draga jurnalule”  de cate ori imi gasesc timpul necesar, cum mi-am petrecut  ziua,  ce ganduri, sperante si idealuri mi-auu trecut prin mintea si sufletul de muritor de rand.

  M-am lungit cu introducerea si trebuie sa recunosc si ca trag chiulul de vreo 30 de minute ca sa nu fac sport, stau cu centura de sport pe mine si cu ochii pe bicicleta …:) si navighez in marea gradina a lui Dumnezeu, numita internet in zilele noastre.

   Promit sa revin .

                                                                                                                                                                                                    20.05.2010