Cu totii o avem chiar daca nu o numim asa,  e locul nostru de liniste….  locul secret unde evadam cateodata pentru a ne lasa sufletul sa repire linistit, dincolo de reguli,  proiecte, temeri si neimpliniri.

   Fiecare are o gradina secreta a lui unde coboara adesea  pe inserate si asezat sub aripa ocrotitoase o noptii si isi priveste cu drag comorile ascunse : adesea sunt vise neimplinite ingropate  cu grija nu pentru a fi uitate ci pentru a fi gasite si scoase la lumina mai tarziu, sau amintiri dragi care nu s-au lasat sterse de umbra timpului ci au inflorit si le privim cu drag acum  in propria noastra gradina. Poate sunt sperante care au fost prea timide pentru a-si incerca rostul in lume si ne tin companie la ceas tarziu de noapte.

  Recunosc ca nu am coborat de ceva vreme in gradina mea secreta si imi dau seama abia acum ce bine e acolo….va sfatuiesc sa nu lasati mult timp fara sa va vizitati si ingrijiti gradina.   Am coborat sa imi vizitez  un vis pus la pastrare … si ajunsa acolo am inteles inca o data ca raspunsul nu a fost NU ci Nu Inca …