Cum va incalziti in serile de iarna ?  Primul lucru care va vine in minte e poate un ceai fierbinte sua un vin fiert…:) eu prefer in serile de iarna o supa fierbinte. Cina este adesea constituita ditr-o supa, o salata sau ceva leger dar suficient de consistent.

   Fara prea multa poveste vreau sa va prezint lumea supelor din Franta, potage, velouté, consommé, soupe… o multime de denumiri si de variatii , arome si texturi diferite dar fiecare deosebita in felul ei. Astazi supa/potage de dovlecel. Pentru 3-4 portii avem nevoie de un dovlecel mediu verde eu am folosit un zucchini , un cartof taiat cuburi mai mari, o bucata mica de telina, o lingura de ulei de masline, sare, piper, condimente in functie de gust ( eu am pus o lingurita de pudra de legume uscate: rosii, ceapa, usturoi, origano, curcuma, paprika) o lingura de smantana, verdeturi aromate in functie de preferinta ( eu am folosit marar verde) .

  Preparare: se spala, curata, taie si spala inca o data legumele. Punem cartoful si telina taiata cubulete intr-o oala medie de marime cu o lingura de ulei de masline si le lasam sa se inmoaie la foc mic. Adaugam dupa cateva minute dovlecel si condimentam cu sare si piper si lamas inca  un minut sau doua. Completam cu apa sau fond de legume in asa fel incat sa avem putin peste dublu cantitatii de legume din oala, va dau aceasta indicatie pentru ca varianza in functie decate legume folositi. Adaugam condimentele si lasam sa fiarba la foc mic 15-20 minute. Se mixeaza apoi tot si se repune la fiert. Se asezoneaza cu o lingura de smantana si deindata ce da in clocot se opreste focul.  Mai dregem cu condimente dupa gust si servim supa calda garnisita  cu marar verde si crutoane de paine, va doresc pofta buna !

  Anul acesta am avut ocazia sa am pentru sarbatorile de iarna  somon afumat facut de restaurantul unde fac eu stagiul  http://www.latabledarthur.fr/ ” La table d’Atrhur R “  si am simtit pentru prima oara diferenta intre un somon afumat cumparat si cel facut intr-o afumatoare artizanala…nici nu prea exista comparatii, m-am indragostit de somonul acesta   :

  Somonul afumat este extrem de gras asa ca il prefer servit in combinatii legere care sa ii puna in valoare gustul si aroma dar sa ii dea un plus de lejeritate. Reteta care o propun o servim si la restaurant si este foarte  apreciala, avem nevoie de : castravete curatat, iaurt gras nature, putina zeama de lamaie, sare, piper alb, marar verde, putina menta si cubuletze de somon afumat.

  Preparare: se mixeaza castravetele curatat cu sare si piper :

  Adaugam iaurt gras cam in aceasi cantitate cu castravetele, mixam in continuare si asezonam la final cu marar verde si putina menta si zeama de lamaie  . Deasupra se presara cuburi de somon afumat si se serveste cu paine prajita, este o minunatie , va doresc pofta buna !

   Bun gasit tuturor in acest an ! Imi cer scuze pentru urarea mea cu intarziere,  mi-am propus ca acest an sa reusesc sa scriu pe blogul meu mai mult si mai des, cateodata am senzatia ca nici nu stiu cum trece timpul, alte ori imi spun ca nu e nici o problema ca timpul trece eu invat tot mai multe si mai multe  si o sa vin sa va povestesc si sa va arat la sfarsit ce am invatat. Nici nu imi vine sa cred ca au trecut deja 4 luni de cand am inceput scoala de bucatar …dar sa revenim la oalele noastre.

   Mi-am propus sa va vorbesc mai mult anul acesta despre legume, sa va conving ca ele sunt de fapt esenta unei alimentatii variate si sanatoase. Simteam cumva in Romania ca legumele sunt vazute mereu ca o “garnitura” o completare si nu  alimentul de baza in plus legumele consumate in Romania sunt destul de limitate ca diversitate si insuficiente ca si cantitate, sper sa reusesc pe viitor sa va prezint cat mai multe legume . De cand locuiesc in Franta ( si se fac aproape cinci ani)  am invatat sa descopar, sa iubesc si sa folosesc o multime de legume. Aici zic eu au locul lor binemeritat, se consuma in toate formele si gusturile, supele sunt in mare parte numai din legume si adesea antreurile reci sunt formate din legume crude sau salate. Simti dupa ce le-ai consumat un impuls de energie si o stare de bine, te simti lejer …. si asta zic eu e semn ca ai avut o masa sanatoasa.

     Azi va prezint o mancare usoara si lejera : legume la capac  cu foie gras. Foie gras se poate inlocui cu un ficatel de pui sau cu un gratar de pui. 

     Am folosit cateva legume ce le aveam la indemana : 2 cartofi rosii taiati rondele, un dovlecel verde zucchini, cateva fasii de ardei, cateva ciuperci.Pentru asezonare am folosit  ierburi aromate, un amestec de rosii uscate cu ardei iute, putina sare mare si piper proaspat macinate, o lingura de ulei de masline. Cireasa de pe tort a fost o felie de foie gras facuta la gratar.

    Preparare: se spala, curata si taie rondele cartofii si dovlecelul, ciupercile le taiem felii nu foarte subtiri si ardeiul il taiem fasii.  Ce trebuie sa stiti despre prepararea legumelor este respectarea timpului de prepararea a fiecarei leguma in parte, trebuie sa stiti ca nu avem mereu nevoie de apa si fierbere la legume si ca timpul de preparare nu trebuie sa fie de ordinul orelor… Am invatat de cand fac scoala de bucatari si stagii la restaurant sa iubesc legumele preparate in mare parte in suc propriu, asezonate simplu si lasate intr-o forma usor crocanta, o de redescoperiti legumele cu metoda asta de preparare.

   Asezam pentru inceput cartofii si ciupercile intr-o tigaie neaderenta, adaugam o lingura de ulei de masline si asezonam cu putina sare si piper si le lasam sa se faca la foc mic cu capac, pret de cateva minute. Focum trebuie sa fie mediu si in cazul in care gatiti pe gaz e preferabil sa puneti o placa de fonta sub tigaie pentru ca focul sa fie uniform. Dupa cateva minute adaugam ardeii si dovlecelul si mai lasam 4-6 minute. :

      In timp ce se fac legumele am pus la prajit felia de foie gras, tigaia trebuie sa fie incinsa si felia trebuie intoarsa foarte repede ca sa se rumeneasca inainte de a se dizolva din cauza caldurii :

        La final mai asezonam legumele dupa gust cu sare si piper eu am adaugat si o lingurita de ierburi aromate si putin amestec de rosii uscate si ardei iute si garnisim cu felia de foie gras. Va doresc pofta buna !

 \”Cerul si pamantul \” Stefan Hrusca

 Va doresc un Craciun  fericit, cu colindatori care va aduc o clipa de magie in suflet, cu miros de cozonac care sa va aminteasca de copilarie si mai ales cu cei dragi alaturi de voi . Privirea lor si mirosul de cozonac sa va umple sufletul de bucurie, nasterea Mantuitorului sa va aminteasca ca un An sta sa se termine, cu bune sau rele si ca renastem si incepem un An Nou …si avem ocazia din nou sa fim mai buni, sa indeplinim ce nu am reusit anul acesta si ca trebuie sa privim mereu inainte, cu speranta, dragoste si rabdare. 

     Va multumesc ca mi-ati trecut pragul, m-ati citit, m-ati incurajat si mi-ati degustat adesea bucatele.

   Postez aceasta reteta cu dedicatie pentru site-ul meu culinar preferat din Romania www.bucataras.ro  un site mic de trei ani doar dar cu o inima mare, o comunitate de oameni pasionati de arta culinara care te primesc cu drag alaturi de ei, nimeni nu te critica nu te judeca….e o admosfera minunata. Daca aveti un ragaz intrati in bucataria Bucatarasului sau la cafenea la o poveste, eu o fac ori de cate ori am ocazia.  Postez aceasta reteta pentru ca de boeuf bourguignonne m-a intrebat pentru prima data Gusti cand postam primele retete la ei, ma intreba daca am mancat si ce impresii am. Pe vremea aceea mancasem o singura data si preparatul nu a fost foarte reusit, carnea era tare si prea gras sosul , in timp am invatat ca e un preparat clasic dar care cere respectarea pasilor,a  retetei, a timpului de fierbere…. o multime de lucruri de respectat. Am studiat si inteles cu adevarat reteta la scoala de bucatari si tocmai boeuf bourguignonne am avut la examenul partial din decembrie pot sa va spun sincer ca atat am testat si degustat reteta asta incat m-am indragostit de ea.

     Pentru 8 persoane avem nevoie ca elemente de baza de : 1,6-1,8 kg de carne de vita bucati fara os si fara multa grasime; 50 ml ulei ( eu am pus amestec de uleiuri vegetale) , 200 grame de morcov, 200 grame de ceapa, 60 grame de faina, un buchet garni, 2 catei de usturoi, 750 ml de vin rosu, 800 ml fond brun de vita. Pentru garnitura sosului avem nevoie de : 250 grame de kaiser taiat fasii inguste, 250 grame de ciuperci champignon, 250 grame de ceapa mica arpagic, 20 grame unt, sare si zahar cate o pensa de trei degete. Pentru asezonare sare si piper proaspat macinate. Este reteta din cartea mea de bucatari garantez pentru ea si pentru rezultat .

    Garnitura traditionala de la estouffade de boeuf bourguignonne sunt pastele sau cartofii intregi  fierti  taiati intr-un anume fel despre care o sa va vorbesc cu alta ocazie.

    Preparare: Pentru o buna organizare  in efectuarea oricarei retete trebuie respectate cateva reguli de baza: ne asiguram de la inceput ca avem la indemana toate instrumentele si ingredientele necesare, ne ocupam in primul rand de carne si o rezervam apoi la rece , ne ocupam de toate legumele : spalare, curatare, spalare decupare si le pastram la indemana.  Daca toate acestea sunt facute reteta va curge de la sine fluid fara pauze de pregatit anumite ingrediente si timpul de preaparare va putea fi respectat. Am  tinut sa precizez asta pentru ca v-am dat o cantitate pentru mai multe persoane si  organizarea in bucatarie este extrem de importanta atat atunci cand gatim pentru 4 persoane cat si atunci cand gatim pentru 30 de persoane.

 1. “Marcam” carnea de vita   la preparare : Lasam bucatile de vita condimentate usor cu sare sa se rumeneasca bina si sa prinda putina culoare ( este o etapa importanta de care depinde fragezimea carnii ) .

                   Degresam daca avem exces de ulei si se adauga apoi garnitura aromatica de ceapa si morcov taiat cuburi mici. Lasam sa se patrunda legumele si adaugam faina.

    Se incorporeaza bine faina si se lasa sa se coloreze in auriu si se adauga fondul de vita si vinul. Vinul cel mai folosit e un vin rosu de baza Bourgogne, vin demisec cu gust fructat, eu nu aveam  la indemana si am “sacrificat ” o sticla de Cotes de Rhone millesime 2009 :

     Adaugam usturoiul si buchetul garni, condimentam cu sare si piper si lasam sa clocoteasca.Buchetul garni il veti intalni la mai toate preparatele din  Franta, daca facem un fond, un iepure, boeuf, pui …pentru aromatizare este recomandat acest buchet garni. In acceptiunea lui cea mai simpla si clasica inseamna cateva fire de patrunjel,( optional un fir de telina verde), o crenguta de cimbru, 2-3 foi de dafin, toate legate in cateva frunze verzi lungi de praz , care vor tine “compozitia” impreuna. Este un execelent aromatizant natural, echilibru de arome este perfect si merge la mai toate preaparatele .

  Mutam compozitia intr-un vas adaptat pentru cuptor, eu am folosit o marmita de fonta care inmagazineaza si repartizeaza uniform caldura si este excelenta pentru orice preparat cu sos. Se lasa la cuptor intre 2 ore si 2 ore si jumatate. Pentru un preparat deosebit si daca aveti ocazia faceti aceasta etapa in doua transe, seara faceti prima etapa de o ora si jumatate si adoua zi reveniti cu un timp de fierbere de o ora, carnea se intrepatrunde de arome si iese o minunatie ….eu asa am facut de aceasta data.

  In timpul aceste putem sa ne ocupam de garnitura aromatica de ciuperci si kaiser.  Daca kaiserul este prea gras dupa ce este taiat fasii mici se clocoteste in apa cu sare timp de 2-3 minute si se prajeste apoi, eu l-am prajit direct intr-o tigaie fara materie grasa :

  Ciupercile taiate lamele se vor ” sota” praji usor in materia grasa lasata de kaiser. Dupa ce carnea este facuta ( trebuie sa fie moale, sa se topeasca efectiv in gura )   se scoate bucati intr-un alt vas, se filtreaza sosul printr-o sita se lasa sa mai dea un clocot si se adauga kaiserul si ciupercile. Lasam sa mijoteze incet pret de cateva minute si se verifica condimentarea la final.  Ceapa mica de care va vorbeam la inceput se glaseaza ( caramelizeaza) intr-o tigaie mica. Despre operatiunea de glasare o sa va vorbesc mai pe larg cu alta ocazie in principiu procedeul este simplu : se adauga apa rece cat sa treaca peste ea, se adauga 20 grame de unt, sare si piper alb, se acopera cu un capac de hartie copt cu un furnal/gaura in mijloc si se lasa pana scade apa si se caramelizeaza usor :

        Se lasa la final sa mijoteze cateva minute  si este gata pentru a fi servit :

    Boeuf bourguignonne nu este un preparat usor de facut, necesita multe etape, timp lung de preparare si respectarea tuturor amanuntelor dar rezultatul este pe masura . Se monteaza farfuriile repartizand pe fiecare portie cateva bucati de carne, sos si garnitura de ciuperci si kaiser si se adauga 2-3 cepe mici glasate. Eu am servit cu garnitura de paste proaspete si patrunjel verde peste :

 Vine  Craciunul si as putea sa va povestesc de o mie de lucruri  : sa va vorbesc despre decoratii si sa va arat ce minunatie de bradut se poate face din carton, cu vopsea aurie si macaroane … o sa va pun poza cu bradutul ca sa ma credeti… sau as putea sa va vorbesc despre retete magice, din lucruri simple dar care umplu casa de arome si farfuria de culori  si va arat ca pana si un cartof vrea sa devina cineva … in loc de toate astea o sa fiu sincera si o sa va spun ca anul acesta nu regasec parca spiritul de Craciun.

   Maine au anuntat prima zi de ninsoare si primul meu gand este : oare cum o sa conduc ? oare o sa fie blocaje, o sa sa gasesc  loc de parcare … ? Asta e problema mea, locul de parcare … totul e bine pana la destinatie cand nu gasesc loc sau gasesc unul unde stiu ca nu voi putea parca masina mea mare si lata .. si o pornesc din loc mai departe. Ma si gandesc adesea zambind ca e bine ca nu sunt astronaut explorator, in cautare de noi planete. Imaginati-va ce ar fi daca ai face milioane de km si ajuns acolo nu ai putea sa parchezi si concluzia ar fi ca asta e, te intorci si incerci alta data … )))

   De cate ori se apropie Craciunul ma gandesc acut si invariabil la copilarie, la cum puteam sa vad atunci lucrurile cu ochi de copil, cum nametii erau o bucurie , cum putea sa privesc in ora de geografie tot timpul fereastra bucurandu-ma ca ninge, cum stateam afara pana  sa inghet fara sa ma gandesc la bronsite, boli si alte pericole.  Ma si intreb oare cand incepem sa prim iarna altfel decat cu ochi de copil, nici nu imi mai amintesc dar imi pare rau ca am inceput sa vad lucrurile asa de complicat ca le pierd farmecul. Fiecare an pare mai greu decat cel care a trecut,  suntem mai obositi si mai ocupati si timpul trece fara sa spuna.

        Opriti-ma si nu ma lasati sa vorbesc prostii , mai bine  vorbim de retete, de pregatiri de Craciun, de muzica de iarna si de ninsoare …  Promit sa revin cu povesti culinare de  Craciun si sa va arat decoratii.

    O minunatie de reteta numai  buna pentru acest anotimp in care este binevenita o doza mai  buna de calorii . Reteta celebra care a inconjurat pamantul este beef stroganoff/stroganov  si numele se pare ca ii vine de unul din familia Stroganov, un diplomat cunoscut si pasionat de gastronomie. Prima reteta mentionata in 1861  in cartea de bucate  Elena Molokhovets‘  reteta de baza era cu bucati de vita ( cuburi )  prajite in unt,  realizat apoi un soc cu mustar si bouillon (fiertura)  de legume si smantana, nu era in reteta nici ceapa, nici ciupercile, nici vinul, boia, pasta de rosii optionala si nelipsitul tarhon. Reteta a evoluat si preluat alte ingrediente, tarhonul final zic eu este o tusa de finete si aroma care ii da o distinctie aparte, preparatul este la fel facut atat din fasii de pui cat si din fasii de carne ne vita.

   Reteta e simpla, avem nevoie de : piept de pui, o nuca de unt, sare , piper proaspat macinate ( eu folosesc pentru gatit sare de mare macinata ) , ciuperci champignon mici, o ceapa mica taiata fin, putina boia, o jumatate lingurita de mustar, 200 ml bouillon ( fiertura) de legume, 100 ml vin alb, o lingura smantana, tarhon, paste sau orez pentru garnitura ( eu am folosit paste proaspete) .

    Se pun la prajit in unt  pentru inceput bucatile de carne de pui taiate fasii si condimentate cu sare si piper :

     Scoatem bucatile de pui si repetam operatiunea  separat cu ceapa si cu ciupercile. Se reunesc apoi toate ingredientele :

     Se adauga  boia, mustar, vin alb bouillon de legume si lasam sa clocoteasca cateva minute . Adaugam smantana si tarhonul si  mai lasam sa “mijoteze”  sa fiarba incet un minut.

     Pastele se fierb separat si se monteaza in farfurie cu un inel de montaj, vom obtine asa un “cuib” de paste :

   Le garnisim cu pui stroganoff si avem o minunatie  in fata :

    Se servesc calde, acompaniate de un vin alb, va doresc pofta buna :

 Incep prin a-mi cere scuze pentru intarzierea cu care revin  in zona,  plec foarte devreme dimineata si ajung mai mereu seara dupa ora 18 …ma omoara acest anotimp in care plec noaptea si ajung noaptea acasa, ziua trece repede si pe nesimtite si parca simt ca imi fura cineva zilele… O sa va vorbesc astazi despre munca la restaurant. Restaurantul unde fac eu stagiul se numeste ” La table d’Arthur ” aveti aici link cu cateva poze si meniul de moment : http://www.latabledarthur.fr/index.cfm?source=photos&langue=en   este un restaurant gastronomic axat pe  in principiu pe bucataria traditionala franceza dar cu multe influente internationale. Restaurantul e dispus pe doua nivele, unul braserie si la demisol restaurant gastronomic, cu un cave impresionant care satisface si cele mai pretentioase gusturi.  E patronat de cei doi chef en cuisine care l-au fondat Pascal Oudéa et Sylvain Hallet , doi adevarati pasionati de tot ce inseamna cuisine, arta culinara si ambianta.  Se lucreaza intr-o echipa de 5-6 bucatari  ( eu fiind ce-a de-a sasea persoana care lucreaza acolo in perioada stagiilor si singura femeie din echipa   ) , trei bucatari se ocupa de platoul principal cald  si restul de trei de antreuri si desert, se lucreaza in doua bucatarii, cate una pe fiecare nivel.  Toata lumea lucreaza cot la cot, nu se fac exceptii,  chefii en cuisine se ocupa de fiecare post in parte in functie de disponibilitate, spala vase daca au un pauza, toaca legume, aranjeaza vesela, nu exista o munca aparte pentru ei si alta pentru cei care ocupa functia de sous-chef sau de commis de cuisine.

    Nu o sa va povestesc numai partile bune si frumoase )) si nu o sa fac sa para lucrurile mai simple sau mai frumoase decat sunt, chiar mi-am propus sa povestesc si partile negative, stresul si oboseala care se ascunde in spatele acestei meserii. O sa va povestec deci despre prima mea experienta : avand de recuperat cateva zile de absenta la practica am propus eu insami sa recuperez aceste zile lucrand seara la restaurant dupa orele de formare profesesionala la Centru, deci dupa ce lucrasem de la ora 9 la ora 17 intr-o echipa de 8 bucatari. Ajunsa la ora 18 la restaurant ma schimb intr-o tinuta curata si incep treaba zicandu-mi ca sunt deja obisnuita si nu cred ca poate fi mai greu. Ma izbeste un munte de legume de curatat : numai eu ? toate astea ? in doua ore ?  mi se parea imposibil de realizat dar mi-am amintit de o vorba veche de-a bunicii : ” ochii te sperie, mainile te bucura” . Incep si pe treaba buna am constat eu insami ca se poate… la ora 20 a inceput serviciul in sala, nu imi reveneam de la viteza cu care se miscau lucrurile, farfuriile, platourile, felurile de mancare … dupa 2 ore in vajaia capul  dar ma bucurasem ca se termina. Inainte sa plec am urcat sa sa vad daca mai pot ajuta cu ceva pe cheful care se ocupa de platourile calde, da mai erau o portie mare de scoci de curatat cu apa rece ca asta e regula. Am plecat spre casa spre ora 23, sotul meu ma intreba curios cum a fost ? A fost momentul in care am izbucnit in plans, de oboseala, de stress, de neliniste … ma intrebam ce fac, inspre ce ma indrept, cum o sa pot eu care am stat la birou toata viata  si am rasfoit dosare sa fac fata la asa nivel si atatea ore de munca…Ma intrebam sincera sa fiu: ce am facut cu viata mea ?

    A trecut timpul si mi-am facut un program de lucru adaptat mie, la restaurant nu lucrez decat un tura de dimineata, mereu de la ora 9 la ora 16, cheful en cuisine cu care lucrez Pascal Oudéa ,  este un om extraordinar, stie ca trebuie sa impac viata de familie cu pasiunea sau  nebunia mea cu bucataritul asa ca mi-a permis acest program, desi colegii mei lucreaza inca 4 seri pe saptamana de la ora 18,30 pana la miezul noptii. Atat el cat si celalalt chef  sunt extrem de toleranti si de amabili, ii vedem la inceput cum ma urmareau si se incruntau discret privind unele gesturi dar nu am avut niciodata vreo apostrofare, stiam ca lucrez incet si lent dar zambeau mereu amabil, zicand ca ritmul vine de la sine in timp. Chef Pascal ma corecteaza mereu amabil si zambind, zicand ceva de geul : ” din experienta mea taiajul acesta de legume merge cel mai repede in felul acesta … “  e maniera lui de  a-mi spune ca faceam totul total anapoda.  Am gustat zeci de feluri de mancare, mi s-a cerut parea despre gust si asezonare, am propus platouri si am facut sarmale in foi de vita care au fost servite si in braserie. … timpul a trecut si s-au scurs mai bine de 2 luni si jumatate de cand am inceput scoala.

   In urmatorul stagiu la restaurant am avut surpriza sa fiu nevoita sa fac serviciul, sa trimit farfuriile montate in sala, bucatarul care ocupa functia de sous-chef a plecat nepravazut din motive de sanatate asa ca m-am trezit pusa in postura sa invat o multime de montaje si combinatii de salate intr-o zi dar a mers treaba si mi-am zis ca orice ar fi nu ma stresez ….ca pana la urma nu moare nimeni au venit oamenii la restaurant sa manance si sa se simta bine.

     Timpul a trecut extrem de repede, parca traiesc in alta dimensiune, este mereu multa treaba, atunci cand sunt in saptamanile de stagiu in restaurant nici nu realizez cum trece timpul, se lucreaza fara pauza de la ora 9 pana la ora 16.  Am progresat mult la capitolul viteza si organizare a muncii, nu o sa va vina sa credeti cate lucruri se pot face in 6 ore in bucatarie   e ca o microuzina de tocat, pregatit cutii, pregatit sosuri, aluaturi, carnuri si antreuri, se munceste in ritm sustinut pana la ora 12 cand incepe servicul propriu-zis cand parca totul explodeaza !!! Se monteaza si se expediaza farfuriile cu o viteza uimitoare, am reusit chiar eu sa fac 3 farfurii in mai putin de 5 minute, totul e pregatit si la indemana e chiar numai vorba de ansamblaj.

    Nu stiu ce va urma dar stiu ca imi place, nu stiu ce o sa pot adapta sa fac dupa ce termin scoala dar stiu ca exista o mie de posibilati si variante, nu stiu incotro merg dar simt cumva ca sunt pe drumul cel bun si ca bucataria a schimbat ceva in mine …… va urma 

Maine ne mutam, sunt inconjurata de pachete si cutii am ajuns la 39 de cutii si inca mai am de impachetat ….maine la ora soseste firma care ne muta si ne ambalaleaza pe toti cu pisica ( de plus dar vorbitoare) copil care scapa de taraboi mergand la scoala si  noi doi care ramanem pe campul de batalie pana la capat. O sa va vorbesc mai multe despre noua locatie si casuta inchiriata dupa ce ne instalam acolo si aven net din nou …peste cateva zile. Am trait o perioada…intensa ca sa zic asa cu o multime de telefoane, contracte, aranjamente si incurcaturi inerente. Mi-am amintit de melodia asta pe care o ascultam in liceu. Sa ne revedem cu bine !

The Clash – Should I stay or should I go?!

    Aceasta tarta de mere este celebra si reprezinta un simbol in gastronomia franceza, in ziua de azi exista o multime de derivatii ale aceste tarte clasice cu mere, avem tarte tatin cu fructe confiate, avem tarte tatin sarate de toate dimensiunile si toate formele.  Povestea acestei tarte este chiar amuzanta, numele ei vine de la cele doua surori Tatin, Stéphanie (1838-1917) et Caroline Tatin (1847-1911)  care detineau  un restaurant, care exista si astazi « hôtel-restaurant Tatin », situat in fata  garii  din Sologne.  Intr-o duminica dimineata , in timp ce preapara o tarta , una dintre surori arde tarta si avand intentia de a recupera compozitia aseaza umplutura de mere intr-o tava si o acopera cu o foaie de tarta. Rezultatul este excelent si mult apreciat de vanatorii care erau clientii de baza ai restaurantului astfel incat tarta iesita din “greseala ” devine emblema restaurantului si una dintre emblemele gastronomiei franceze, daca gustati tarta veti intelege de ce, merele au o cu totul ata textura caramelizate in avans, tarta de deasupra ramane crocanta dar imbibata cu aroma merelor…. o minunatie.  Concluzia o trageti singuri in viata lucrurile simple iesite din hasard devin adesea emblematice … sau poate ca e ceva mai mult decat atat, pasiunea pentru arta culinara nu are limite, mereu alte cautari, alte experiente, alte incercari, chiar atunci cand cautam sa dregem un esec … pot sa ne aduca lucruri nemaipomenite.   Eu am tras o concluzie mai particulara, care reiese si din acest simplu fapt ca si din o multime de alte experiente : nu ceea ce facem  in viata ne da definitia de Oameni ci  CUM facem ceea ce facem  in viata, orice lucru marunt ar fi el ne da definitia de Oameni. Lucru facut cu pasiune, cu abnegatie, cu responsabilitate si cautand mereu o imbunatatire ne defineste, fie ca suntem avocati, arhitecti, bucatari, invatatori … am avut ocazia sa cunosc cateva meserii si in viata si sa interferez cu sute daca nu mii de oameni si pot sa spun ca am intalnit oameni dfeosebiti care schimbau lumea cu un graunte mic de noutate in orice domeniu s-ar fi aflat ei… dar sa revenim la tarta noastra .

    Avem nevoie 1,5 pana la 2 kg de mere, o foaie de tarta ( reteta originala e cu foaie de tarta brisée/ sfaramicioasa, cu unt dar  eu prefer insa aceasta tarta cu aluat de foietaj asa ca am folosit acest aluat ), 150-200 grame de zazar in functie de cat de dulci sunt merele si 100 grame de unt.

   Merele se curata si se taie in 8 parti, eu lem taiat cu aparatul de decupat mere care scoate si coceanul. Se caramelizeaza intr-o tigaie mai adanca untul cu zaharul si apoi se adauga merele si optional putina scortisoara. Se lasa sa mijoteze la foc mic 10-15 minute, incercand sa amestecam cat mai putin posibil si ajutand apa daca observam ca scade sucul dar in general merele nu pun aceasta problema. Reteta de baza era cu caramelizarea merelor in cuptor dar  in ultima vreme s-a optat pentru caramelizarea merelor intr-o tigaie asa controland mult mai bine temperatura si rotind merele le asiguram o caramelizare uniforma si omogena :

    Se aseaza merele intr-o tava tapetata cu unt  :

    Se invelesc apoi cu o foaie de tarta, cu grija ca marginile sa inveleasca bine interiorul tartei :

       Se coace tarta la 200-210 grade pentru 15-20 minute la jumatatea cuptorului cu o tava de protectie sau un covor de silicon sub tava cu tarta .  Dupa ce o scoatem o lasam 2-3 minute si o intoarcem cu grija pe un platou. Avem in fata ochilor un rezultat apetisant si va asigur ca dupa ce o veti gusta veti reface reteta din nou si din nou ….