Imi place sa ma gandesc la fiecare dimineata ca si la “diminetile lumii”   ….fiecare e atat de diferita pentru miliarde de oameni , acelasi soare ne gaseste pe fiecare dintre noi: trist, zambind, stresat, intrebandu-ne ” Oare azi e ziua pe care o asteptam  de atata vreme ?” .

    Dintre dimineletile lumii cel mai mult imi place dimineata de sambata …daca este insorita . Atunci am o senzatie aparte de fericire, fericire marunta … data de faptul ca e plin week-end, ca suntem toti impreuna si parca universul imi zambeste.

   Lenevesc pana pe la ora 9 dupa care fac un mic dejun de we, o omleta sau ceva clatite pufoase …le savuram in liniste si dupa a doua cana de cafea iau decizia mareata ca merg totusi  la piata.  As putea sa sar peste etapa asta ca am mereu la dispozitie magazine de legume si fructe, piata e aici in oras doar marti, joi si sambata.  Imi place totusi sa merg macar sambata , de cand apar legumele de sezon face parte din ritual. Pun pe mine niste haine comode , papuci comozi, imi iau cosuletul meu de pus pe umar  (special cumparat pentru aceasta operatiune)  si pornesc agale.  Cateodata merg pe jos desi sunt 4 km, imi place sa simt orasul linistit si amortit inca …e sambata dimineata.

   Ajung acolo si ma pierd in multimea de oameni, culori, miresme  si aud familiarul : “Bonjour , ça va madame ? ” cu care te intampina vanzatorul de la taraba bucuros ca te vede din nou ….

   Si instant simt acea bucurie marunta ca este totul ok, ca este soare, sambata si ca lucrurile merg linistite inainte si da ……dintre diminetile lumii iubesc diminetile  de sambata,  cand este soare .