Sylvia

             Nu stiu cum sunt alte femei dar pentru mine este un “eveniment”  important , pentru ca mereu stiu ca va urma ceva…adesea neasteptat si necontrolat de mine in mod evident.  Nu stiu cum sa ma fac inteleasa…asa ca o iau incet pe firul evenimentelor : nu iti mai sta parul nicicum, e prea lung,  prea dezorganizat si e vezi fara alta solutie si decizi : ” trebuie mers la coafor”.  Adesea te prezinti spasita cu o agrafa de par cu care ti-ai prins parul in “coada”  daca ai parul lung sau macar cu ceva agrafe sa dregi freza daca nu( ca si cum ai zice ,  s-a sfarsit, e tot ce mai puteam face…) si te asezi astepti sa ti se schimbe look-ul, privesti revistele puse de coafeza in brate cu diferite tipuri de coafuri de la cele mai ciudate posibile la cele mai superbe vazute vreodata cu care iti si imaginezi cum ai cucerii vestul..:) .  In fata acelor reviste te regasesti si mai spasita si te privesti pe furis  in oglinda : clar trebuia sa iei masuri.

            Incepe etapa de “preluat”  de catre coafeza, incepe aventura. Mereu esti intampinata cu  faze gen : era clar necesar sa veniti, este  cam degradat parul , ce sampon folositi, ce vopsea, unde va vopsiti, la ce interval….si daca faci fatza tirului de intrebari,  cu impresia mereu ca ai dat raspunsul gresit, se trece la treaba.

           Mereu spun ca vreau ceva cat mai simplu posibil, fara fitze,  sa pastrez cat de cat forma initiala, fara freze facute special ….mor la gandul ca o sa ies  de acolo cu paltonul meu, zgribulita , cu un cap de parca  m-am teleportat de la premiile “Zmeura de Aur ” ,  fara nici o legatura cu contextul in care ma gasesc.  Accept cu stoicism discutiile depre ce ai facut in ultimii 5 ani, copii, casa, studii,  meniuri, deserturi preferate, vacante facute sau visate, kg in plus ….care impanzesc orice “salon” … si nu le inteleg rostul, am crezut mereu ca sunt un efort inutil  facut  de catre coafeza care intr-o forma de  amabilitate  , neinteleasa mereu de mine ,  incearca sa te faca sa te simti bine. Am avut o singura data proasta inspiratie ( si bine ca eram macar in Romania atunci ) sa ii spun unei coafeze ca nu e cazul sa facem aceasta conversatie, ca probabil si ea e la fel de obosita ca si mine si ar tacea de fapt din gura, cu gandurile, dar din ambilitate incearca aceasta discutie despre ce ati facut  in ultimii 5 ani….s-a facut o liniste in tot salonul, monumentala….semn ca de fapt se aude f bine  tot ce se vb chiar si cu zeci de uscatoare pornite,  si ca de fapt nimeni nu stie din dorinta cui poata acele conversatii…care m-a determinat sa nu mai ricdic problema vreodata pe tema asta.

           Se ajunge intr-un final si la punctul culminant: cum va aranjez ? Parul este ud si arata inca normal, este momentul in care mereu imi vine sa dau glas gandului care imi striga : NICICUM  dati-mi va rog mie uscatorul …dar ma abtin mereu si zambesc amabil si si raspund : “- Nimic deosebit, e o zi obisnuite de fapt astazi , uscati-l simplu.” Si incepe….solutii si uleiuri si perii si intr-un final apare si freza ….absolut departe de ce te asteptai in 99 % din cazuri, iti vine sa sari la revista sa o cauti dar stii ca nu are nici un rost, nici nu e acolo si nici daca ar fi fost …nu ai fi ales-o never 🙂

            Zambesti sec, spui ca e super ok, te aranjeaza si te indrepti spre usa, cu paltonul in spate. Zambesti  politicos altor doamne care stau sa iasa cu paltoanele lor in spate si cu o coafura care te face nitel sa crezi ca nu era tocmai cea dorita nici de ele, zambiti complice si porniti in lume.

            Azi am iesit zambind cu o coafura cat de cat ok dar cu un breton total inegal, extrem de scurt intr-o parte si cu niste sufite razlete atarnand lungi in partea opusa…nici nu am realizat cand s-a intamplat…habar nu am am cum am ajuns cu el asa, l-am remarcat doar dupa punctul culminant ….cu aranjatul  🙂 .  Am ajuns acasa si incercam sa vad ce se poate face, as taie suvitele( ceea ce am si facut asa nitel de tot) dar nu prea pot pentru ca de fapt sunt singurele care mi-au mai ramas…as fi facut rapid un dus cum fac de obicei dar imi e frica ca raman si fara bruma de breton care o am dupa ce il usuc normal….Am pus mana pe telefon sa imi descarc naduful si am vorbit o prietena buna din Paris , ii explic rapid problema si imi spune instant: “- A clar , ti-a facut bretonul care se poarta acum in Frata , e la mare moda ….”

            Am gasit in cele  din urma si explicatia, am bretonul ” la moda”  nu am remarcat pentru ca  sincer, in ignoranta mea cotiana , nu am studiat atent lumea, acum privind in urma realizez ca am vazut multe creste din astea in jur ba si colorate in alta culoare…deci nici nu e asa grav.                  

            Rasuflu usurata , a trecut si asta….

            Sunt oare eu ultimul dinozaur ?