Nu stiu cum sunt alte femei dar pentru mine este un “eveniment” important , pentru ca mereu stiu ca va urma ceva…adesea neasteptat si necontrolat de mine in mod evident. Nu stiu cum sa ma fac inteleasa…asa ca o iau incet pe firul evenimentelor : nu iti mai sta parul nicicum, e prea lung, prea dezorganizat si e vezi fara alta solutie si decizi : ” trebuie mers la coafor”. Adesea te prezinti spasita cu o agrafa de par cu care ti-ai prins parul in “coada” daca ai parul lung sau macar cu ceva agrafe sa dregi freza daca nu( ca si cum ai zice , s-a sfarsit, e tot ce mai puteam face…) si te asezi astepti sa ti se schimbe look-ul, privesti revistele puse de coafeza in brate cu diferite tipuri de coafuri de la cele mai ciudate posibile la cele mai superbe vazute vreodata cu care iti si imaginezi cum ai cucerii vestul..:) . In fata acelor reviste te regasesti si mai spasita si te privesti pe furis in oglinda : clar trebuia sa iei masuri.
Incepe etapa de “preluat” de catre coafeza, incepe aventura. Mereu esti intampinata cu faze gen : era clar necesar sa veniti, este cam degradat parul , ce sampon folositi, ce vopsea, unde va vopsiti, la ce interval….si daca faci fatza tirului de intrebari, cu impresia mereu ca ai dat raspunsul gresit, se trece la treaba.
Mereu spun ca vreau ceva cat mai simplu posibil, fara fitze, sa pastrez cat de cat forma initiala, fara freze facute special ….mor la gandul ca o sa ies de acolo cu paltonul meu, zgribulita , cu un cap de parca m-am teleportat de la premiile “Zmeura de Aur ” , fara nici o legatura cu contextul in care ma gasesc. Accept cu stoicism discutiile depre ce ai facut in ultimii 5 ani, copii, casa, studii, meniuri, deserturi preferate, vacante facute sau visate, kg in plus ….care impanzesc orice “salon” … si nu le inteleg rostul, am crezut mereu ca sunt un efort inutil facut de catre coafeza care intr-o forma de amabilitate , neinteleasa mereu de mine , incearca sa te faca sa te simti bine. Am avut o singura data proasta inspiratie ( si bine ca eram macar in Romania atunci ) sa ii spun unei coafeze ca nu e cazul sa facem aceasta conversatie, ca probabil si ea e la fel de obosita ca si mine si ar tacea de fapt din gura, cu gandurile, dar din ambilitate incearca aceasta discutie despre ce ati facut in ultimii 5 ani….s-a facut o liniste in tot salonul, monumentala….semn ca de fapt se aude f bine tot ce se vb chiar si cu zeci de uscatoare pornite, si ca de fapt nimeni nu stie din dorinta cui poata acele conversatii…care m-a determinat sa nu mai ricdic problema vreodata pe tema asta.
Se ajunge intr-un final si la punctul culminant: cum va aranjez ? Parul este ud si arata inca normal, este momentul in care mereu imi vine sa dau glas gandului care imi striga : NICICUM dati-mi va rog mie uscatorul …dar ma abtin mereu si zambesc amabil si si raspund : “- Nimic deosebit, e o zi obisnuite de fapt astazi , uscati-l simplu.” Si incepe….solutii si uleiuri si perii si intr-un final apare si freza ….absolut departe de ce te asteptai in 99 % din cazuri, iti vine sa sari la revista sa o cauti dar stii ca nu are nici un rost, nici nu e acolo si nici daca ar fi fost …nu ai fi ales-o never 
Zambesti sec, spui ca e super ok, te aranjeaza si te indrepti spre usa, cu paltonul in spate. Zambesti politicos altor doamne care stau sa iasa cu paltoanele lor in spate si cu o coafura care te face nitel sa crezi ca nu era tocmai cea dorita nici de ele, zambiti complice si porniti in lume.
Azi am iesit zambind cu o coafura cat de cat ok dar cu un breton total inegal, extrem de scurt intr-o parte si cu niste sufite razlete atarnand lungi in partea opusa…nici nu am realizat cand s-a intamplat…habar nu am am cum am ajuns cu el asa, l-am remarcat doar dupa punctul culminant ….cu aranjatul . Am ajuns acasa si incercam sa vad ce se poate face, as taie suvitele( ceea ce am si facut asa nitel de tot) dar nu prea pot pentru ca de fapt sunt singurele care mi-au mai ramas…as fi facut rapid un dus cum fac de obicei dar imi e frica ca raman si fara bruma de breton care o am dupa ce il usuc normal….Am pus mana pe telefon sa imi descarc naduful si am vorbit o prietena buna din Paris , ii explic rapid problema si imi spune instant: “- A clar , ti-a facut bretonul care se poarta acum in Frata , e la mare moda ….”
Am gasit in cele din urma si explicatia, am bretonul ” la moda” nu am remarcat pentru ca sincer, in ignoranta mea cotiana , nu am studiat atent lumea, acum privind in urma realizez ca am vazut multe creste din astea in jur ba si colorate in alta culoare…deci nici nu e asa grav.
Rasuflu usurata , a trecut si asta….
Sunt oare eu ultimul dinozaur ?
vai si pentru mine e un eveniment privit cu groaza
) cred ca de aia mi-am lasat (iar) parul lung: sa evit aceste vizite cat mai mult timp posibil.
eu as mai adauga si cand mergi la coafor dupa ce ai indraznit sa te tunzi altundeva tot ce auzi este: vai dar cat de rau v-a tuns! Doamne, dar cine v-a ciuntit in halul asta? etc.
si in plus eu sunt mioapa si pentru mine e prea mare distanta intre mine si oglinda si nu vad clar ce se intampla….deci e cu atat mai mare socul. mai ales ca acel “aranjat simplu” mereu ma procopseste cu o freza de zici ca merg la nunta. cred ca doar spray-ul cu sclipici mai lipseste!
)
am patit-o si eu o data cu bretonul, cum zici tu, din asta “modern” – arata bine dupa ce am iesit de la coafor, dar in drum spre casa (nici 5 min de mers pe jos) si de vant batut in plete aratam ca un copil evadat de la orfelinat caruia i-a taiat cineva ciuful din varful fruntii.
Posted by Ama | January 9, 2010, 2:37 pmhahaha exact Ama asta am uitat cu “cine v-a tuns ultima data”
evident freza de nunta….Cateodata ma si gandesc ce este oare si de partea celealta a coafezelor…poate si ele isi imagineaza ca intra niste straine de pe strada acolo in hainele lor obisnuite si viseaza sa iase dive …:) ar trebui cumva mediata faza.
Pupici multi si tx ca ca nu m-ai lasat singura in suferinta.
Cel mai groaznic lucru e , nu am vrut sa ma mai lungesc, primul dus de dupa si straduinta sa faci parul sa mai arate cumva…normal fara toate periile de acolo. Par lung am si eu de ceve vreme si parca e mai simplu asa
Posted by Sylvia | January 9, 2010, 2:49 pmSilvia, hai pune poze in drop ca sunt curioasa cum arata freza ta….de ce esti atat de nervoasa pe freza:)
Posted by Bianca | January 9, 2010, 5:05 pmSi stai linistita ca parul creste repede…bretonul in 2 saptamani a cresscut…iti iei o sapca, caciula ceva in cap si nu se vede, Succes.
Posted by Bianca | January 9, 2010, 5:06 pmHahaha la asta ma gandeam si eu,nu e chiar asa grav
pun poze in seara asta , ca l-am mai dres azi 
Posted by Sylvia | January 9, 2010, 9:30 pmNu esti singura! Si mie imi e groaza dar astept sa se termine si sa ajung acasa…. ca sa ma spal pe cap din nou si sa ma usuc simplu, obisnuit!
Posted by Irina | January 10, 2010, 11:06 pmEu am renuntat sa mai port batalia cu “coafezele”. Am parul lung (l-as fi avut pana in talie, daca dupa ce m-am dus in primavara sa-i taie VARFURILE nu mi l-ar fi taiat pana la omoplati !!!) si ma tund singura. Si imi iese chiar mai bine decat le iese profesionistelor @&%$%^&**#$@
Prima data cand am indraznit am stat o noapte sa caut despre subiect, am baut o bere inainte, m-am inarmat cu o foarfeca buna si un pieptene sila 2 noaptea am reusit sa ies in lume cu fruntea sus, neciuntita si fara freza nasei la nunta. Si a fost chiar bine.
Posted by Mihaela | January 11, 2010, 12:38 pmHahahaa deci pana la urma nu sunt eu chiar ultimul dinozaur. Multumesc pentru raspuns, si ma bucur ca nu sunt singura pe baricade.
Posted by Sylvia | January 11, 2010, 11:51 pmIrina eu sincer credeam in naivitatea sau dorinta me ascunsa ca in Franta e altfel…dar daca si tu zici asta , trebuie sa ma resemnez ca e o problema internationala
pupici multi si merci inca o data de incurajarile cu dieta .
Posted by Sylvia | January 11, 2010, 11:54 pmNu imi place sa ma duc la coafor, pentru ca simt ca ma studiaza la lupa, mai ales intr-un sat de 800 locuitori.
Dupa aceea coafura care imi facea nu imi convenea, tot timpul acelasi lucru “carre”, eu am fata rotunda, si parul foarte aranjat.Pana ajungeam acasa ma uitam in toate vitrinele, vedeam un cap imens.
Primul lucru pe care il faceam cand ieseam de la coafor, luam un pic de apa in maini si ma ciufuleam, ce bine ma simteam ciufulita.
Din punct de vedere al conversatiei, nimic personal, despre timp si lasam pe celelalte se se oboseasca sa vorbeasca.
Cristina.
Posted by Cristina P | January 15, 2010, 12:35 pmImi si imaginez…intr-un sat unde toata lumea cunoaste pe toata lumea ….E super simpatica faza cu iesitul cu capul mare de la coafor
ca si o amprenta ca ai fost pe acolo…nu se poate sa iesi altfel 
.
Ma bucur ca nu sunt singura “inadaptata” la eveniment, mutumesc tuturor pentru gandurile scrise.
Posted by Sylvia | January 17, 2010, 12:58 amNu nu, nu esti ultimul dinozaur
Se strang randurile 
Eu am parul pana pe umeri, des, usor ondulat. Toate coafezele din ultimii ani au tinut musai sa mi-l indrepte, cica asa e frumos, lins, drept, ca de salcie plangatoare, lipsit de personalitate. Si de conversat nu prea conversez, am mai mereu o carte cu mine. Cand sunt obligata sa renunt la ora de lectura o fac cu stoicism si apoi schimb coaforul
Posted by Leia | May 7, 2010, 3:45 pmLeia eu de atunci am mai indurat cu stoicism vreo cateva drumuri la coafor
si eu am parul ondulat cat sa nu stea chiar bucle si nici intins …si sa imi dea bataie de cap de cand ma stiu 
)) Multumesc pentru comentariu, te mai astept !
Posted by Sylvia | May 8, 2010, 10:45 amHi i love your blog, found it while randomly surving a couple days ago, will keep checking up please do visti mine if you wish
. Btw yesterday i was having troubles reaching the site. Bye…
Posted by Carl Fralick | September 11, 2010, 3:41 pm