Sylvia

 

Fara  sa stim  traim intre limite din primele clipe ale vietii, le incercam pentru prima data atunci cand facem primii pasi : testam prima limita . Oare putem sa facem cativa pasi ? Putem sa ajungem undeva unde pare capatul lumii atunci…chiar daca este o canapea la cativa pasi de noi. Daca ajungem incepem competia si aflam apoi cu trecerea anilor ca de fapt toata viata este o competitie.

Incepand cu gradinita unde trebuie sa facem cele mai bune desene, continuam cu scoala unde ne straduim sa fim primii care invata sa scrie, primii care rezolva problema si ridica mana sa anunte. Continuam asa fara sa ne dam seama uneori toata viata….Trebuie sa fii mereu cel mai bun, sa iti atingi si sa iti depasesti limitele impuse, sa mergi mereu mai departe chiar daca nu stii unde. Trebuie sa fii cel mai bun in viata de familie, in societate, la locul de munca : mereu cineva asteapta ceva bun de la tine.  Cu totii dorim sa fim cei mai buni. Suntem cei mai buni ?  Nici vorba . Aflam atunci cealalta fata a limitelor, care uneori iti spune ca nu ai facut bine, alteori ca ai facut tot ce ai putut dar nu e destul si uneori viata chiar parca rade de tine si iti spune ca ai facut ce e bine  esti foarte bun dar tot nu ajunge.

Daca stam sa ne gandim aflam ca avem o multime de limite, unele fizice pe care le poti intelege si controla cele mai bine, mai avem limitele intelectuale cu care ne luptam adesea si le invingem mai greu si mai avem unele limite la care nu ne gandim : cele sufletesti. Care ne sunt limitele sufletesti ? Uneori nici nu ne gandim ce am face in situatii exceptionale in care ajungem fara sa stim si treziti acolo suntem totali pierduti. Alteori daca suntem mai prevazatori ne gandim la ele si totusi cand ne sunt testate simtim pe propria piele ca realitatea este alta. Ce facem atunci cand limitele puse de noi sunt depasite ? Cand ajunsi la limita spunem ca nu mai putem mai departe….si totusi cineva ia parca in joaca granita si o muta mai departe ?

Cred ca asta face diferenta intre oameni, ce facem cand nu mai  putem si trebuie sa mergem mai departe ?

La acea granita gasesti oamenii care obositi sa mai mearga raman tristi pentru ca nu mai pot si se vor uita  mereu in zare spre un viitor pe care nu vor ajunge sa il cunoasca, oameni care s-au intors  sperand ca acolo in trecut ar putea sa gaseasca ceva bun dar adesea nu reusesc . Daca treci dincolo  de granita gasesti oamenii care chiar daca stiu ca poate nu vor fi niciodata cei mai buni pentru milioane de oameni  sunt cei mai buni pentru ei. Acolo sunt eroii zilelor marunte, pentru ca « a fi erou « nu  inseamna neaparat sa descoperi o noua molecula care iti va purta numele sau leacul unei boli necunoscute. Erou inseamna sa faci mereu ceea ce trebuie sa faci  chiar daca pare imposibil si chiar daca iti sfasie toate limitele pe care le cunosti. Daca esti acolo… iti dai seama ca nu esti un erou cum cred ceilalti ci esti un supravietuitor, cel mai important lucru. Supravietuitorii sunt cei mai buni, cei mai periculosi sau cei mai rezistenti oameni. Pentru simplu motiv ca stiu pentru totdeauna ca pot sa mearga mereu mai departe indiferent cat de obositi ar fi , merg mereu mai departe … pana la capat.

Sunteti un erou ? Sunteti un supravietuiotr ? Sunteti unul dintre acei oameni obositi care se intorc si asteapta sa gaseasca  undeva  puterea de a merge mai departe dar plang pe ascuns in suflet pentru ca stiu ca nu o sa o poata face ?

Suntem aproape 7 miliarde de oameni pe aceasta planeta. Toti la o linie de start chiar daca uneori fiecare cu competia si cu limitele lui. Depinde de fiecare din noi, unde mergem si cum stim  sa ne depasim limitele . Lumea nu se va opri niciodata in loc sa te astepte sa poti merge mai departe…asta e partea cea mai grea.

Ce ramane  apoi in sufletul supravietuitorilor sau ai celor invinsi ?  Asta e alta poveste. Eu va intreb acum : credeti ca stiti care va sunt limitele ?