Astazi s-a stins din viata marele poet Adrian Paunescu, vestea m-a rascolit foarte tare desi aflasem de ieri ca este intr-o stare foarte critica la spital.

   Despre marele maestru al cuvintelor romanesti ar fi de spus milioane de cuvinte fara a putea sa acoperi tot ce a fost acest mare Om, controversat, iubit, blamat, admirat si inteles poate de mult prea putini …..

   Gandindu-ma la Adrian Paunescu imi vin mereu in minte cuvintele lui Lucian Blaga : “ Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit asa de mult sa planga si n-au putut “   asa l-am vazut eu mereu pe Adrian Paunescu….omul care a stiu sa mearga mereu mai departe sa treaca de toate problemele, sa reziste in fata nenumarator acuzatii si blamari fara sa jigneasca vreodata. Acesta este un alt lucru extrem de remarcabil, modul in care reusea mereu sa gasesca cuvintele  potrivite si sa evite sa arunce cu noroi in cineva, lucru pe cale de disparitie in zilele noastre.

   Sper ca dupa ce timpul isi va spune cuvantul… sa realizeze si cei care nu au inteles initial cine  a fost  Adrian Paunescu, ce a insemnat pentru Romania vremurilor mai triste dar poate aproape la fel de grele ca zilele de azi,  sa il vada ca si sufletul care a inaltat atatea suflete, care a dat speranta si poezie cand sufletele nu mai stiau ce sa astepte. Mie personal mi-a luminat copilaria si adolescenta si tineretea, abia asteptam un nou volum de poezii si  am simtit mereu faptul ca intr-adevar cuvintele sunt lacrimile celor care nu pot sa planga. Nu stiu cine nu a citit Repetabila povara ….sau cine nu se regaseste in aceste versuri  :

“Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
    Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi”

     Daca vrei sa “gustati ” putin din Adrian Paunescu gasiti aici : http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/paunescu.php  cateva dintre frumoasele lui poezii. Mie mi-a ramas in minte poezia lui  ”Eu, cel care va irita ” cu versurile :  “Dacă mi-aş da pentru gloria ţării o mână, / Poate chiar mâna dreaptă cu care scriu, / Poate numai atunci v-ar fi limpede într-un târziu / Cine sunt şi ce-nsemn în cultura română.”  Sper ca timpul, asa cum ziceam, sa arate tuturor cine a fost Adrian Paunescu, eu pot doar sa ma inclin si sa ii zic marelui maestru ” Drum bun si linistit maestre, noua ne raman cuvintele …”