Sylvia

 

   Stau si ma gandesc adesea  la cat de diferiti putem sa fim……noi femeile fata de barbati, desi mi se parea stupida denumirea cartii cu ” Femeile sunt de peVenus , barbatii de pe Marte ” 🙂 cateodata  chiar stau si ma intreb daca nu suntem totusi de pe planete diferite.

   Nu am avut timp pana acum sa istorisesc aceasta mica povestioara , traita live de mine in vacanta din Romania din luna martie.

    Sa incep cu inceputul, o zi banala ca oricare alta….ma imbrac sa merg la cumparaturi la magazinul Kauffland 🙂 de pe Strada Bucuresti din Cluj-Napoca. Iau pe mine in fuga o pereche de blugi banali si o bluza, insfac geaca de pe cuier si ies in graba, ma intorc de la usa…am uitat totusi sa pun putin gloss pe buze…

    Pe strada Bucuresti galagie mare si forfota de masini ca de obicei. Trec pe langa un teren amenajat in mijlocul acestul plin vacarm : “teren artificial de forbal ” ma rog nu chiar de fotbal  in toata regula dar asa la scara mica putem sa il denumim astfel. Pe teren  vreo 10 barbati , tineri cam intre 30-35 de ani, in tinute sport si cu cate un tricou si pantaloni scurti  portocaliu fosforescent peste haine ….o echipa, ceilalti in acelasi fel imbracati  dar cu tinuta fosforescenta verde….logica simpla… sa se deosebeasca echipele. Prima data am ramas uimita de tinuta….stateam si ma intrebam cum de sunt imbracati astfel….atat de ….caraghios la prima vedere 🙂 , aud apoi strigand : ” Nu-i nimic Florine,ai sutat  bine ” si aplauze . Ma loveste revelatia :  ei sunt chiar prinsi de  “meciul lor ” .

   Imi vad de drum dar nu pot sa nu ma gandesc la asta. Am prietene bune si dragi, care au rabdare sa ma asculte cand ma lamentez aiurea, pot sa zambeasca si sa imi zica ca “Nici vorba nu m-am ingrasat ” chiar daca stiu ca ma mint simpatic,  pot sa isi abandoneze treaba sa iesim al un pahar de vin daca ” trebuie sa ne vedem ” …..dar nu le-as putea convinge vreoadata  sa se imbrace in tricouri uzate fosforescente si sa ma aclame pe vreun teren din Cluj …nici daca viata lor ar depinde de asta.

   Cu siguranta ca si barbatii aceia aveau vietile lor la fel de complicate ca si noi la varsta asta, cu un ” job stresant  ” ,  sotie acasa poate chiar si un copil dar dincolo de toate astea sunt in stare sa se dezbrace de inhibitii si preconceptii ….sa imbrace niste tricouri  si pantaloni scurti fosforescenti imprumutati si sa joace un meci serios de fotbal 🙂 in primul rand sunt in stare sa se adune 10 pe un teren, chiar daca nu sunt toti cu siguranta foarte mari prieteni. Sunt in stare deci ca dincolo de timp si realitate sa isi faca o lume a lor in care sa se simta bine, indifent ce crede sau spune lumea despre ei .

     Pe cand ma intorceam de la cumparaturi meciul era gata, treceam absenta cu plasa mea de cumparaturi in mana si aud o minge care izbeste tare plasa 🙂 suficient de inalta ca sa nu poata sa fie data mingea in strada si pe un tip strigad ” Numai trage mai desteptule ca o sperii pe domnisoara  !”  .  Primul instinct a fost sa fac ceea ce faceam mereu adica sa ignor faza si sa imi vad de drum, apoi mi-am da seama brusc ca e si asta ” o etapa a meciului ” intre prieteni.  M-am intors  capul spre stanga si i-am privit serioasa. Erau vreo 4 in grup cu tricouri portocalii toti  :),  zambeau incurcati si unul facea semne simpatice indicand ” pe ascuns ” tipul care probabil sutase mingea.  Am zambit “din toata inima” vazand cum pot sa fie de relaxati si de ” adolescenti”  dincolo de varsta lor reala.

   Am intors capul si mi-am vazut de drum zambind inca cateva clipe : era clar unul dintre momentele in care as fi vrut sa fiu barbat .